unde se retrage Dumnezeu cand demisioneaza?

Ziua intreaga EL a alergat dintr-un capat in altul al orasului : s-a strecurat printre masini si a ghidat intersectiile aglomerate.Soferii grasi cu mainile unse L-au claxonat si huiduit cand a schimbat culoarea semafoarelor.A hranit copiii flamanzi, i-a incalzit pe batranii degerati peste iarna iar domnisoarei de la colt de strada i-a pus iertare si acoperamant pe crestetul murdar si sleit. A aleargat si noaptea , plin de sudoare incercand sa readuca pacea in haul acesta.Striga si intervine intre cei violenti.Nu a inteles niciodata agresivitatea masculina amestecata cu mirosul acela de scotch si adesea a iesit palmuit din incaierarile lor.In cateva seri tanara L-a vazut trecand pe strada ei si de fiecare data i-a strigat :"Spune-mi adevarul !" si niciodata nu i-a raspuns.In schimb...tacea.Tacea si se indeparta. Au trecut cativa ani decand nu a mai venit in oraselul acesta.Doamna care vinde mere mi-a zis "S-a retras..." si ma gandesc de cateva nopti...unde se retrage Dumnezeu cand demisioneaza? Tanara noastra nu stia insa ca obosit,speriat de zumzet si rasete nervoase, cu aripa dreapta impuscata ...EL a parasit orasul.Isi doarme somnul treaz in Praid.L-a gasit in tacerea sfanta de acolo, cu capul sprijinit de peretele unei fantani la marginea drumului.Dormea.Calul si-L legase la sosire de un trunchi acoperit cu muschi verde si ud. Tanara L-a privit uluita dar din dezamagire si revolta a ales sa mearga mai departe.Dumnezeul acesta nu facuse nimic pentru ea. Farurile masinii dadeau o stralucire aparte zapezii. "Sunt diamante ! " ii zise soferul.Ea a ras...Prin geamul rece se uita la imaginile ce se deruleaza in fata ei : brazii isi aplecasera mainile grele la pamant,iar capetele subtiri erau lasate in jos.Padurea parea o adunare ingenuncheata in rugaciune.Raul acela curat din stanga ei isi oprise rostogolirea involburata sa nu cumva sa deranjeze visul Domnului sau.Isi trasese un val de gheata peste maluri si veghea.Pace locului o facea sa se simta vinovata.Ea...spirit cenusiu mereu aducator de nelinisti...uitase binecuvantarea tacerii,simplitatea,ordinea,curatenia,sfiala,respectul tacit al locului aceluia fata de Creator o cutremurau.Linistea invaluia totul si ii mangaia timpanul,ii limpezea gandul si apele involburate ale sufletului.Tacerea..."Marile taceri ascund marile adevaruri ale lumii" isi zise intr-un moment de revelatie.Raspunsurile toate abia acum se intrevedeau. -Intoarce!, ii striga soferului.Un Dumnezeu caruia toate acestea i se inchina,merita iertat ! In spatele lor portile orasului ,pentru totdeauna,s-au inchis... La intrarea in padure, tanara noastra sta de straja soptind fiecarui trecator la ureche : "-Shhhh...!In Praid se odihneste Dumnezeu..."

 

De ce?

Noi, oamenii in general, am uitat complet sensul cuvantului “romantism” si totusi speram la povesti de dragoste ca-n filme, iubiri vesnice si dragoste adevarata…. De ce? Cum putem sa ne dorim lucruri pe care le ignoram, le subapreciem, le izgonim din cauza fricii de a ne implica, sau alte cauze? Cum poti sa speri la ceva cand ti-e frica sa incerci? Cum vrei sa simti ca plutesti, cum vrei sa simti adrenalina de a zbura cand ti-e frica sa te urci in avion sau sa sari cu parasuta? Cum vrei sa simti atingerea unica a marii cand ti-e frica sa intri in apa, sa incerci macar sa inoti? Cum vrei sa ai trairi si sentimente adevarate, simti cu adevarat ca traiesti, cand ti-e frica sa risti sa simti, sa incerci, sa zambesti, sa iubesti, sa daruiesti, sa primesti, sa te implici… pur si simplu sa te lasi condus de intuitie, de sentimente… sa te lasi dus de val? Avem o singura viata, opportunity comes once in a life time… traieste, iubeste, zambeste!

2 ani împreună ...eu şi tu

                                    Dragul meu Dumitru,

Azi e o zi mare pentru noi...e ziua în care ne sărbătorim dragostea....orice ar fi....orice s-ar întâmpla să nu uiţi că cineva va fi întotdeauna aici să te iubească, cineva va preţui întotdeauna căldura zâmbetului  tău şi fericirea inimii tale... Cineva va încerca întotdeauna să găsească cuvinte să-ţi mulţumească  pentru că ai umplut viaţa cu vise devenite realitate şi amintiri frumoase...

TE IUBESC nu doar pentru  ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru că mă ajuţi să fac din  viaţa mea nu o tavernă ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un reproş, ci un cântec...  Cineva te va iubi intotdeauna, iar acel cineva voi fi intotdeauna EU !

                          Mereu a ta, Tatiana!

"Am convenit ca lacrimile cerului sa se numeasca ploaie"

Ploua încet azi dimineaţă, o ploiţă cuminte ce nu speriase pe nimeni cu apariţia ei pe neaşteptate, toţi îşi continuau drumul liniştit. Zâmbind şi negrabită mi-am continuat şi eu drumul spre servici savurând picaturile ei.

Deşi, total diferit tablou avem cind incep ploile de toamna: oameni zgribuliti, unii ascunsi sub umbrele de stropii reci, altii fugind prin ploaie in cautarea unui loc uscat si cald.

   Imi place ploaia,  sa o privesc, sa o ascult, sa ma plimb in ploaie, sa las picaturile ei sa-mi mingiie fata. Zgomotul ploii e unic, ma linisteste.

    Vesela de primavara, furtunoasa de vara, trista de toamna Ploaia, ca Iubirea, tot timpul vine pe neasteptate si este imprevizibila. Poate lasa in urma ei lacrimi sau sa Zimbeasca cu un Curcubeu colorat in culori luminoase!!!!!!!!!!!

"Îngerul meu - Dumitru"

Tu eşti îngerul meu... Ştii întotdeauna cand mi-e bine sau cand nu.... Ţie pot sa-ţi spun totul ... Iar tu, ingerul meu, ma inveţi de bine... Intotdeauna... Eu am aroganţa să cred că ştiu mai bine. Şi aşa mă mai dau o data cu capul de pragul de sus... de parcă nu m-aş mai învaţa minte. Nu-i nimic... Din loviturile astea se invaţă. Tu, îngerul meu , imi spui să ma opresc, iar eu mai merg un pic. Şi când îmi zice sa merg mai departe, eu parcă aş mai zăbovi.
Am învaţat, însă, ceva...... Să am răbdare!
Jurnalul ăsta e ca să ţin minte!